Biblioteca sătească între
tradiţie şi noutate
Ieşisem din localitate şi
mergeam paralel cu digul de la malul Dunării într-o zi însorită de primăvară,
pădurea se vedea în faţa maşinii şi dintr-o dată am frânat brusc . Cu ochii la
combinaţia apă-verde crud-lumină uitasem unde eram şi surpriza gata să muşte
din miezul zilei se afla chiar în mijlocul drumului : cai lâncezind la umbră,
mulţi cai şi mânji luaseră în stăpânire drumul prin tunelul verde. Când m-am
apropiat încet după ce oprisem maşina s-au uitat mândri, au pufnit un pic şi au
continuat să fie, ignorându-mă total. Blocat de frumuseţea lor, de senzaţia că
unicitatea momentului ar trebui să conteze undeva, nu ştiu exact în ce sens, am
luat o pauză de admiraţie. Privindu-i minute şi minute în şir, privind pădurea
şi lumina şi apa veşnic curgătoare încercam să mă rup de realitatea mea şi să
înţeleg – ce? Evident că n-a fost nicio revelaţie, pur şi simplu m-am lăsat
pătruns de frumuseţe şi arome crude şi mi-am spus că trebuie să-mi fac timp
odată să mă gândesc la cum ar fi dacă...
... Dacă am încerca să fim
frumoşi şi liberi, mândri şi imuni la rău şi urât...
Şi dacă am putea să renunţăm la complicaţiile (in)utile ale
civilizaţiei moderne – maşini, calculatoare, televizoare, telefoane mobile ori
politică şi politicieni, presă de soi sau nu, comerţ modern şi neliniştit şi
tot aşa. Cum ar fi oare? Doar un exerciţiu de imaginaţie nu ne poate afecta
prea mult, putem încerca. La ce nu aş putea renunţa din „minunile” traiului
urban ştiu, am ştiut totdeauna – la cărţi.
Bine-bine, veţi spune, dar
cărţi poţi găsi şi în afara Oraşului! Doar pentru asta „s-au inventat”
bibliotecile!
Da, aşa e, acolo unde au fost
oameni care să citească au apărut şi bibliotecile. Acolo unde a existat nevoia
de carte, unde au existat comunităţi şi oameni conştienţi de importanţa
accesului liber la carte şi la cultură în general s-au înfiinţat şi s-au
dezvoltat biblioteci cu servicii orientate spre nevoile informaţionale ale
comunităţii respective. Dezvoltarea durabilă a unei comunităţi presupune şi
accesul liber la informaţie, la carte, la cultură – şi cu atât mai mult atunci
când ne referim la o comunitate rurală în care oamenii au venituri reduse se
pune problema ofertei de servicii publice în învăţământ şi cultură.
Ce putem spune despre
bibliotecile publice săteşti în anul 2009, unde se situează ele şi cum rezistă
asaltului modernităţii ori dezinteresului crescând al unor întregi categorii de
cititori potenţiali?
Voi reda în continuare câteva
aprecieri dintr-un raport de specialitate care viza tocmai activitatea
bibliotecilor comunale în anul 2008 :
„Bibliotecile comunale din
judeţul Constanţa se confruntă cu aceleaşi probleme care se regăsesc în sistem
şi la nivel naţional : subfinanţare, dezinteres din partea autorităţilor
locale, grad foarte scăzut de înnoire a colecţiilor, locaţii improprii,
pierderea progresivă a utilizatorilor şi scăderea alarmantă a indicilor
specifici de activitate.
Cu unele excepţii notabile,
marea majoritate a bibliotecarilor comunali au delegare de sarcini şi
desfăşoară alte activităţi în primăriile respective, acest lucru afectând grav
programul de funcţionare al bibliotecii şi imaginea acestei instituţii în
comunitate.
Există un număr de 8 comune
care nu au bibliotecă organizată (majoritatea nou înfiinţate). Ca urmare a
desfiinţării postului de bibliotecar nu au activitate bibliotecile din 7
comune, iar în 4 comune nu mai există sediu pentru desfăşurarea activităţii de
lectură publică (schimbarea destinaţiei spaţiilor respective).
Fără o implicare a comunităţii
şi fără accesul la informaţii, la comunicarea modernă, la carte va exista fără
îndoială un decalaj important şi în continuare între mediul rural şi mediul
urban, iar egalitatea de şanse şi un trai civilizat vor rămâne doar nişte vorbe
frumoase pentru mulţi dintre concetăţenii noştri. Ca să nu mai vorbim şi de
accesul copiilor de la ţară la cultură, la informaţii şi la instruire de
calitate...
Generaţiile următoare vor
aprecia la adevărata valoare eforturile tuturor celor implicaţi în crearea
acelor adevărate porţi către cunoaştere şi cultură care se doresc a fi
bibliotecile publice în era informaţiei digitale.”
Pare destul de trist acest
peisaj, dar să încercăm să vedem şi partea plină a paharului : există şi
biblioteci frumoase, şi bibliotecari destoinici. Ca peste tot, omul sfinţeşte
locul. Despre acele locuri şi acei oameni vă voi povesti mai departe.
Comuna Nicolae Bălcescu are o
bibliotecă modernă şi aceasta datorită în primul rând unui om cu totul special,
bibliotecara Floarea Lăzărescu. Faptul că de aproape 20 de ani biblioteca a
crescut şi s-a dezvoltat ca un pom bine îngrijit, că oricine intră aici e
impresionat de curăţenia şi ordinea tip farmacie, că este prima bibliotecă de
ţară dotată cu calculator şi program specializat de evidenţă a publicaţiilor,
iar mai nou beneficiază şi de un site propriu de prezentare a serviciilor
specifice – toate acestea ne fac să fim mândri de colega noastră şi de
realizările dânsei. Nu în ultimul rând menţionăm şi faptul că d-na Lăzărescu
s-a angajat cu mare încredere în proiectul „Monographica”, demarat şi coordonat
de Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman”, realizând documentarea la toate
sursele scrise locale şi regionale, ca şi un mare număr de chestionare etnografice
prin intervievarea bătrânilor satului. Şi toate acestea cu o mare modestie, cu
ambiţia şi vocaţia asumată a unui caracter deosebit care a putut anticipa
beneficiile pe termen lung pentru concetăţenii săi a eforturilor depuse zi de
zi, an de an, fără să aştepte recompense sau recunoaşteri de orice fel, pur şi
simplu din convingerea că lucrul bine făcut rămâne. Rămâne şi în sufletele celor care deschid
ochii pe o carte... O caldă îmbrăţişare şi urări de însănătoşire grabnică, doamna
Floarea! Vă aşteptăm să finalizăm monografia comunei dumneavoastră împreună.
Cele mai frumoase gânduri se
îndreaptă şi spre ceilalţi oameni care şi-au legat destinul de biblioteca pe
care o coordonează : d-na Cristina Telehoi de la Cobadin, d-na Elena Avrămescu
de la Mereni, d-na Georgeta Cîlţa de la Corbu, d-na Luigia Cazan de la Mircea
Vodă, d-na Luminiţa Cioroiu de la Cumpăna,
d-na Aurelia Crăciun de la Aliman, d-na Garofiţa Gâscă de la Agigea,
d-na Ana Gabor de la Târguşor, d-na Doina Oltiniceanu de la Chirnogeni, d-na
Mia Alexandru de la Saraiu, d-na Antoaneta Mocanu de la Tortoman. Cu doamnele
bibliotecare din comunele Mircea Vodă şi Aliman vom finaliza anul acesta
monografiile – primele două dintr-o lungă serie sperăm -, iar bibliotecile care
au mai finalizat documentarea monografică în „primul val” se disting şi prin
activitatea deosebită, la Cumpăna, Mereni şi N. Bălcescu putem spune că avem,
ca şi în primele două comune evidenţiate, bibliotecari şi biblioteci model. Nu
putem să nu menţionăm prima ludotecă (spaţiu special amenajat pentru copiii
preşcolari şi şcolari mici) din mediul rural în care a investit multă muncă şi
pasiune d-na Luigia Cazan, bibliotecara din Mircea Vodă; vom menţiona cu dragă
inimă şi primele filiale săteşti ale bibliotecilor comunale, filiale deschise
la şcoala din Viişoara (com. Cobadin) şi la şcoala din Vadu (com. Corbu),
copiii din localităţile respective beneficiind acum de cărţi adecvate vârstei
prin grija doamnelor bibliotecare Cristina Telehoi şi Mariana Stoica din
Cobadin şi a doamnei Georgeta Cîlţa din Corbu. Nu în ultimul rând menţionăm şi
prima bibliotecă comunală înfiinţată în secolul 21 într-una dintre cele mai
tinere comune ale judeţului, Costineşti.
Cine nu şi-ar bucura sufletul
participând la acţiunile culturale direcţionate către copiii satului, văzănd cu
câtă dragoste şi căldură se apropie de cei mici doamna Garofiţa Gâscă de la
biblioteca „Emil Cioran” din Agigea sau doamna Mia Alexandru de la biblioteca
din Saraiu?! Cine n-ar fi încântat de solicitudinea şi amabilitatea deosebite
cu care te întâmpină doamnele bibliotecare din Cumpăna şi Tortoman sau de
farmecul lecturii preluat şi transmis către cititori de către oameni deosebiţi
ca d-na Ana Gabor la Târguşor ori d-na Doina Oltiniceanu la Chirnogeni?! Aceşti
oameni fac cinste meseriei de bibliotecar şi comunităţii pe care o slujesc cu
pasiune prin efortul constant de a se pune în serviciul lecturii publice acolo
unde este tot mai greu de menţinut această activitate la un nivel profesional
ridicat, în mediul rural. Şi asta în ciuda obtuzităţii multora dintre aceia
care ar trebui să îi sprijine şi să înţeleagă misiunea lor, tocmai factorul
administrativ fiind cel care perturbă cel mai mult activitatea curentă a bibliotecilor
prin dezinteresul pentru dotarea materială şi înnoirea periodică a colecţiilor,
prin delegarea de alte sarcini administrative în primărie ş.a.m.d.
Descentralizarea şi autonomia în administraţia locală şi-au arătat de aceea
neajunsurile în multe locuri în care decizia a ajuns temporar în custodia unora
care s-au priceput foarte bine să ajute la desfiinţarea de biblioteci şi cămine
culturale, la ruperea unor continuităţi benefice în plan spiritual pentru
comunităţile respective.
Ca o notă pozitivă remarcăm
demersurile făcute în ultimii ani de Consiliul Judeţean Constanţa pentru
renovarea şi reamenajarea căminelor culturale şi, implicit, a bibliotecilor din
localităţile : Ostrov, Lipniţa, Cobadin, Mircea Vodă, Mereni, Comana, Crucea,
Pantelimon, Corbu, Istria, 23 August, Săcele, Cerchezu, Pecineaga şi Târguşor.
Sperăm ca acest program să continue cu reabilitarea tuturor clădirilor cu
destinaţie culturală din satele şi comunele judeţului, iar odată ce vor fi
finalizate să se înţeleagă necesitatea reluării activităţii la toate
bibliotecile unde a fost întreruptă. Comunitatea respectivă va avea de câştigat
pe termen lung, investiţiile în cultură şi învăţământ îşi culeg roadele peste
ani, după cum se ştie, atunci când copiii de astăzi ne vor face să fim mândri
de ei. Prin ochii lor, ai copiilor de azi, trebuie să ne proiectăm în viitor şi
să ne gândim dacă ce facem noi acum va duce la un trai mai civilizat, la
construirea unor oameni responsabili şi cu mintea deschisă. În ultimă instanţă
este o problemă de opţiune : oferindu-le copiilor acces la instruire de
calitate, la cultură şi la informaţie şi comunicare digitală vom alege un
viitor mai bun şi pentru noi, nu doar pentru ei.
Pentru că în ei stă tăria
noastră, trebuie să acceptăm că aceşti copii sunt la fel de entuziaşti şi
frumoşi indiferent că sunt din marile oraşe sau de la ţară. La acţiunile cultural-educative
desfăşurate pe tot parcursul anului trecut în bibliotecile din judeţul nostru
am admirat bucuria din ochii lor şi generozitatea cu care împărtăşesc această
bucurie oricui vine în mijlocul lor. Un grup de copii interpretând o scenetă la
Techirghiol, copiii din Cobadin recitând emoţionaţi versurile marilor noştri
poeţi, cei din Topalu tremurând de nerăbdare să îşi înceapă intervenţiile în programul
dedicat celor 90 de ani de la Marea Unire, entuziasmul cu care au participat la
concursurile tematice dedicate celor 130 de ani de la revenirea Dobrogei la
ţară copiii din Negru Vodă, Corbu, Agigea ori Mircea Vodă – toate acestea ne
dau încrederea că suntem pe drumul cel bun. Nu trebuie decât să încercăm să le
oferim tuturor cât mai multe oportunităţi de instruire şi dezvoltare
armonioasă, reducând astfel decalajul evident care există la ora actuală între
deschiderile culturale din marile oraşe şi oferta cultural-educaţională din
comune, sate şi oraşe mici. Construind şi dezvoltând centre culturale şi
biblioteci, dotând şcolile la nivelul maxim posibil, organizând centre publice
cu acces liber la Internet pentru toţi cetăţenii comunităţii, oferind şi
dăruind toate acestea celor din jurul nostru vom putea spune că într-adevăr
lăsăm ceva semnificativ în urmă. Dragostea şi bucuria unui copil care primeşte
în dar o carte, strălucirea aparte a celui care citind descoperă o întreagă
lume sunt unele dintre cele mai frumoase satisfacţii dăruite nouă,
bibliotecarilor, ca şi tuturor oamenilor deschişi către minunata vârstă a
copilăriei.
De aceea ne este greu să
înţelegem cum pot unii lăsa în părăsire biblioteca sau căminul cultural,
comunele Mihail Kogălniceanu, Ciobanu, Peştera, Ion Corvin, Valu lui Traian,
Horia, Siliştea, Dobromir şi Mihai Viteazu „remarcându-se” la capitolul Aşa
nu! . Dacă onorabilii diriguitori ai localităţilor respective pot privi
împăcaţi în ochii copiilor lor, dacă e adevărat că „somnul raţiunii naşte
monştri” este posibil ca peste ani aceştia să se întoarcă cu aceeaşi privire
rece, marcată de dezinteres şi dispreţ, către cei care le-au limitat irevocabil
accesul la dezvoltare prin cultură. Şi atunci va fi tare greu de explicat
delăsarea şi nepăsarea faţă de nevoile culturale şi educaţionale ale unor
întregi comunităţi, în dispreţul total al raţiunii şi al legilor chiar.
Treziţi-vă până nu e prea târziu, există şi la voi copii avizi de cunoaştere,
sunt şi acolo suflete care aşteaptă să crească frumos şi să dea mai departe
darurile primite!
Da, este adevărat că oamenii
nu mai citesc ca altădată, este adevărat că problemele zilnice, televiziunea
prin cablu ori jocurile pe calculator i-au îndepărtat pe cei mai mulţi de
carte, de lectură. Dar este la fel de adevărat că trebuie să le oferim copiilor
posibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză : bibliotecă publică trebuie să
existe în orice localitate, copilul ştiind că poate oricând apela la serviciile
gratuite oferite de aceasta. Opţiunea va fi a lor, iar noi ceilalţi nu avem
decât să le oferim toate informaţiile necesare şi să le punem la dispoziţie
elementele de bază pentru o creştere armonioasă.
Personal, consider că fiecare
om poate face acel exerciţiu de imaginaţie : cum ar fi o lume fără cărţi? Unii
au încercat deja să îl pună în practică şi vă asigur că lumea lor e mult mai
cenuşie, mai searbădă, şi-a pierdut din farmec. Şi de-ar fi numai atât...
Şoseaua pietruită era plină
de hârtoape, o luasem pe o scurtătură printre dealuri şi părea a fi un drum
forestier părăsit, cu vegetaţie abundentă printre pietre şi cu şleauri pline de
noroi. Praful ridicat se năpustea în vârtejuri, purtat de vântul uscat şi
căldura era tot mai greu de suportat. Dar ajungând pe culmea dealului am văzut
pădurea de salcâmi pe coasta opusă şi coborând nu am rezistat să nu opresc şi
să mă bucur de liniştea câmpului de flori, de susurul calm al pârâului, de
mirosul verdelui crud, de cântecul greierilor şi de toată frumuseţea aceea.
Armonie, natură şi pace, mă gândeam cât de mărunt sunt faţă de veşnicia lor şi
cum acel peisaj va fi acolo totdeauna chiar dacă nu vor fi ochi să îl admire.
Bând apă şi răcorindu-mă, m-am aşezat în iarbă şi am privit cerul,
marele albastru. Da, e atâta frumuseţe în jurul nostru, doar să ne facem timp
pentru ea, pentru noi...
Ştefan Pleşoianu
Coordonator metodic
Biblioteca
Jud. „Ioan N. Roman” Constanţa
